Vis amar de toamna…

Un drum. Pe langa copacii fara mare insemnatate pentru unii. Par fiinte atat de plapande, dar se inalta atat de maiestuos cu ramurile lor ce par infinite. Se inalta pe un drum prafuit si fara de rost. Un drum atat singur, desi e strabatut de sute de pasi.

Si totusi cand privesc copacii incep sa imi vorbeasca cu ajutorul vantului. Suieratura peste suieratura, cuvant peste cuvant. Imi creaza o poveste. Povestea iubirii lor. Luna lor amara. Luna lor stralucitoare! Cand noaptea vine o privesc necontenit si striga dupa ea, dar luna lor draga nu le raspunde. Caci ea a fost scrisa Luceafarului. Luceafarul stralucitor, maresalul stelelor! Steaua profunda si cuceritoare!

Si cand ma gandesc cat de bine ii semeni. Romantism fara de sfarsit. Un abis al tainelor. Dar cine este Luna ta? Care iti este amintirea? Cine este muza ta? Un vechi trunchi de copac ce odata a fost falnicul stejar, imi povestese despre cel ce e Lucefarul. Imi rosteste tainic si incet ca e misterios si iubitor,  dar nu e sincer. Ascunde ceva ce doar ce doar Focul stie. O fapta ce si acum o regreta. Adu-ti aminte zilele si noptile pierdute incercand sa ii transpui Lunii tale pe hartie , cu penita de aur acel vis! Acel vis ce te-a zdruncinat si ti-a confirmat…

Si totusi, iar acum, te intreb din nou. Eu, Luna si Luceafarul, copacii care cer iubire si prafuitul drum…Cine este Luna ta?

XOXO Andreea T.

Se aude un sofar…

E strigatul de lupta..

Toti soldatii se pregatesc in lumea tacuta…

Pe campul de lupta…

Un soldat…

Scoate sabia pregatit pentru ce va urma…

O lacrima cade pe pamant…

Totul se cutremura…

Un sunet adus de vant…

O adiere placuta…

Un scarsnit din dinti…

Se avanta in lupta…

Cu sabia in mana…

Plin de ura…

In multime sare…

Visand sfarsitul…

Stiind ca nu va apuca rasaritul…

Moare….

Cu sabia moarte a adus…

Cu sabia moartea la rapuns…

Cu apusul in ochi se prebuseste…

Unii il privesc cum se stinge…

Altii incearca sa il readuca…

Dar nimeni nu reuseste…

Cu zambetul pe buze, ultima suflare…

Fericit ca si-a terminat a sa cautare….

Se stinge in a sa glorie pe drept castigata…

Cu privirea spre cer atintata…

Sabia pe piept asezata…

Indeptandu-se spre al lui loc de odihna…

Pe bratele mortii purtat…

Moare….

By David C.

Pentru ca….[na’ca ti-am gasit motive’]

Pentru ca stiu sa fiu diferita,

Pentru ca stiu sa rad,

Pentru ca stiu sa zambesc,

Pentru ca imi place sa privesc,

Pentru ca ador apusu,

Pentru ca imi plac trandafirii portocalii,

Pentru ca ascult rock,

Pentru ca imi plac cuvintele,

Pentru ca ma exprim in culori,

Pentru ca stiu sa iubesc,

Pentru ca imi place engleza,

Pentru ca imi place marea,

Pentru ca invat sa lucesc in intuneric,

Pentru ca il iubesc pe Garu,

Si pentru ca ma numesc Pucca,

Pentru ca nu stiu ce inseamna pi la patrat.

Pentu ca imi plac congurentele triunghiului,

Pentru ca vorbesc cu pixul in somn,

Pentru ca visez noaptea cu tine,

Pentru ca am 5000 de cuvinte sa iti explic de ce,

Pentru ca nu ma pot opri din zambit,

Pentru ca am claxon mare,

Pentru ca vorbesc prea mult,

Pentru ca imi plac cariocile,

Pentru ca imi place cuvantul ”bittersweet”,

Si pentru ca am ”fler de diva”!

De aceea MA NUMESC TEBAN ANDREEA-MIHAELA! [SI TE IUBESC!] :)♥

O lacrima pe pamant cade….

Ca o stea cazatoare ce despica cerul in doua….

Un obraz de lacrimi sfasiat….

un chip parca din alta lume luat..

o lacrima sarata ajunge pe buzele reci de gheata…..

un suspin o arunca departe…..

un moment ce iti arata adevarata fata despre viata….

ca petalele ce parasesc floarea…

asa lacrimile suvoaie inunda ochii ei parca de lume uitati….

singura…..

de pe cer isi varsa amarul….

un moment de tacere…..

stelele se sting….

dar e doar un moment….

dupa ce trece isi revin

dar ea ramane la fel…..

asteptand ca cineva sa ii scrie viata….

ca cineva sa ii picteze fata….

ca cineva sa ii vada lacrima si sa o stearga….

sa o prinda de mana si inante cu ea sa mearga….

dar nimeni nu o cunoaste….

toti o vad dar nimeni nu vrea sa ii cunoasca misterul….

toti stiu de ce caprioara naste….

dar nimeni nu vede dincolo de fata trista ce lumineaza cerul…..

by David C.

Ce pot face eu?

Uita-te in jurul tau…spune-mi ce vezi?

Vezi lucruri banale, vezi sentimente goale, vezi minciuna, vezi adevarul, vezi dragostea inimii tale? Sau poate ca vezi sperante moarte, vezi iubirea , vezi fericirea,  vezi fiinte fara suflu, vezi ganduri care zboara, vezi sentimente pur si simplu insirate, vezi inimi daramate, vezi amaintiri pierdute?

Daca vezi un lucru banal, gaseste-I farmecul! Daca vezi sentimente goale, adauga unele mai puternice, iar vezi minciuna inlociueste-o cu adevarul! Daca vezi dragostea inimii tale, arata-I ce simti, iar daca vezi iubirea pune-o in sufletul tau. Dute la fericire si bucura-te impreuna cu ea! Si umple inimile daramate cu credinta! Sentimentele insirate punele in sir pe toate, iar amintirile pierdute, readu-le la viata facand un singur lucru sfant : pune zambetul pe buze!

Prinde gandurile si transforma-le in indei briliante! Pune suful vantului in finite, aduna bucati de inimi, fa puzzle-ul la loc, apoi umple cu dragoste din belsug! Si toate aceste lucruri minunate, daca le vei face curand, fa-le pur si simplu RAZAND!

by yours:) deea

Ca o salcie aplecata….

Parca de viata daramata…

Un copil pe o banca sta…

Asteptand o presoana care sa ii arate ca ii pasa…

Cineva care sa ii vada lacrima…

Dar toti trec…

Nimeni nu-l priveste….

Toata lumea il dispretuieste…

O frunza pe umar i se aseaza….

Vantul lacrima ii mascheaza…

Aude un glas bland…

De la o floare ce se ridica plapand…

Incercand sa infloreasca…

Ca sa supravietuiasca….

Intr-o lume artificiala…

In care nici o persoana nu este reala…

Toti zambesc…

Dar nimeni nu o face cu placere….

Aceasi viata toti o traiesc…

Toti zambesc…nimeni nu arata durere…

Totul e perfect…

Nimeni nu e special…

Caci acela e real….

El realizeaza ca e special…

Realizeaza ca e real…

Cu zambetul pe buze…

Prin lume tratat ca un clandestin…

Pleaca sa-si gaseasca al sau destin….

By Doodlez :)