Scufunda-ma…

Scufundă-mă. Scufundă-mă în brațele și nu îmi da drumul, căci ești aici. Te văd, ești lânga mine din nou. Și totuși ești rece precum îți e și inima. Iartă-mă, nu pot. Dar tu scufundă-mă în brațele tale. Îneacă-mă. Lasă-mă fără aer. Danseaza cu mine dacă vrei. Învață-mă pașii inimii tale de stană… Chiar de e cel mai groaznic și morbid dans, învață-mă. Cufundă-te îm durerea mea. Căci durerea mea e durerea ta. Sau cel puțin a fost cândva. Și în abisul ochilor tăi am să îmi pierd durerea. Ești amintirea mea.

Pașii tăi grei răzbat holurile inimii mele grele. Parcă ai avea o cheie în mână și în treacăt razi tencuiala. În loc să scoata un sunet amar e simfonia ta… mă face sa tremur, mă face să mă pierd cu firea, să mă pierd în lumea ta. Vai, amar de simțuri. Amar de iubiri pierdute și nopți albe. Eu, răzâmată de un perete alb. Tu, în patul celor ce nu au nădejde. Salvează-te. Salvează-te ca sa ne salvezi pe noi. Sau suntem o cauză pierduta? Nu mai meritam nimic? Eu nu mai merit salvarea ta? Nu mai vrei să dansăm?… și te-ai oprit.

Ma uit mirată în ochii tăi de azur. Nu mai vrei sa continui, dar nu-i nimic. Eu nu mă supăr. Te iubesc, te voi iubi, te-am iubit. Dar acum, scufunda-mă. Scufunda-mă în bratele tale si nu îmi mai da drumul, caci vin vremuri grele și tu nu vei mai fii aici. Te vei depărta încet și cert. Ești efemer. Dragostea ta a fost efemeră. și eu nu ma multumesc cu atât. Vreau sa pot sa rostesc „toata viata si chiar in veci”. și văd urmele bocancilor tai pe sufletul meu… nu stiu cum, dar îmi amintesc că erau doar niște pantofiori eleganti ca de Revelion înainte.

Scufunda-mă. Scufunda-mă in bratele tale și totusi mi-ai dat drumul, căci tu nu mai ești aici demult.

1 a.m.

Uneori ma intreb daca mai merita. Daca merita tot efortul, toate noptile nedormite imbracate in parfumul efemer al zilelor de vara. Ma intreb mereu cat timp mai am, si cumva ma lupt cu el si vreau sa castig. Intr-un final raman fara suflare in fata lui, pe genunchi, plangand si cersind doar cateva momente in plus.
Ciudat e faptul ca in plansul si cersitul meu eu uit ca nu voi primi nici un strop in plus fata de ce este deja sortit pentru mine de catre Marele Maresal. Absurd sau nu, eu doresc timp in plus pentru simplul
fapt ca am constanta impresie ca secundele aceastea nu sunt suficiente ca sa indrept situatia si poate cineva are sa mi-o ia inainte. Asa ca fug cat de tare pot eu. Uneori alerg in cerc. Alteori recuperez repede turele pierdute, iar in alte dati imi ia mult sa ma ridic si sa dau praful la o parte dupa ce am cazut. Si desi totul este aruncat in marea uitarii, mai devreme sau mai tarziu, eu gasesc frumos in trecut, in greseli, in deciziile nefavorabile, in relatiile esuate si in cusaturile inimii mele. Sa ma intorc totusi inapoi in timp? Ah, amar de vreme si la ce bun? Stai aici. Cand totul cade in jurul meu si cand lumea mea devine cenusa, voi ramane aici. In prezentul meu, in haosul meu frumos, undeva intre plasmuiri si realitate, in abisul inimii mele… acolo… acolo ma vei gasi.