Scufunda-ma…

Scufundă-mă. Scufundă-mă în brațele și nu îmi da drumul, căci ești aici. Te văd, ești lânga mine din nou. Și totuși ești rece precum îți e și inima. Iartă-mă, nu pot. Dar tu scufundă-mă în brațele tale. Îneacă-mă. Lasă-mă fără aer. Danseaza cu mine dacă vrei. Învață-mă pașii inimii tale de stană… Chiar de e cel mai groaznic și morbid dans, învață-mă. Cufundă-te îm durerea mea. Căci durerea mea e durerea ta. Sau cel puțin a fost cândva. Și în abisul ochilor tăi am să îmi pierd durerea. Ești amintirea mea.

Pașii tăi grei răzbat holurile inimii mele grele. Parcă ai avea o cheie în mână și în treacăt razi tencuiala. În loc să scoata un sunet amar e simfonia ta… mă face sa tremur, mă face să mă pierd cu firea, să mă pierd în lumea ta. Vai, amar de simțuri. Amar de iubiri pierdute și nopți albe. Eu, răzâmată de un perete alb. Tu, în patul celor ce nu au nădejde. Salvează-te. Salvează-te ca sa ne salvezi pe noi. Sau suntem o cauză pierduta? Nu mai meritam nimic? Eu nu mai merit salvarea ta? Nu mai vrei să dansăm?… și te-ai oprit.

Ma uit mirată în ochii tăi de azur. Nu mai vrei sa continui, dar nu-i nimic. Eu nu mă supăr. Te iubesc, te voi iubi, te-am iubit. Dar acum, scufunda-mă. Scufunda-mă în bratele tale si nu îmi mai da drumul, caci vin vremuri grele și tu nu vei mai fii aici. Te vei depărta încet și cert. Ești efemer. Dragostea ta a fost efemeră. și eu nu ma multumesc cu atât. Vreau sa pot sa rostesc „toata viata si chiar in veci”. și văd urmele bocancilor tai pe sufletul meu… nu stiu cum, dar îmi amintesc că erau doar niște pantofiori eleganti ca de Revelion înainte.

Scufunda-mă. Scufunda-mă in bratele tale și totusi mi-ai dat drumul, căci tu nu mai ești aici demult.

Anunțuri

Strange-ma…

Strânge-mă. Strânge-mă şi nu îmi mai da drumul, căci eşti aici.
Răsuflul meu se diminueaza în nesfârşita ta privire. Mă străpungi cu braţele tale şi nu mă doare. Mă străpungi cu ochii tăi şi nu mă doare. Mă arunci în abisul uitării şi nu mă doare. Căci eşti oriunde sunt eu. Şi dacă casa mea e acolo unde e inima mea, atunci tu eşti casa mea… pentru că inima mea e în mâna ta.
Surâsul anilor ce au trecut mă prinde din urmă. Te oglindeşti în trecutul meu precum soarele se oglindeşte în apa mării. Te oglindeşti în mine ca şi când sunt a ta din totdeauna. Sfâşâie tot ce e rău în mine, spală dorinţele trupeşti, aruncă mizeria la o parte… şi fă-mă o persoană vie. Exact cum eşti tu, precum atingerea ta.
Dă-mi sărutarea vieţii. Sărută buzele mele albăstrii de durerea lumii. Lasă-mă să închid ochii şi să te simt la fel ca prima oară. Aruncă-mi în minte cuvintele tale şi în braţele mele aruncă lacrima ta vindecătoare.
Pune-ţi mantia ta de Împarat deasupra umerilor mei slăbiţi şi fă-mă prinţesa ta. Numai a ta. Doar a ta. Să mă oglindesc în ochii tăi de Rege e tot ce îmi doresc. Căci în cel mai searbăd loc eu sunt ca o ploaie ce aduce bucurie datorita ţie.  Strânge-mă şi nu îmi mai da drumul, căci eşti aici. Strânge-mă.