Aluzii.

E atat de gol. Totul pare sec. Parca nimic nu are sens. M-am saturat…as vrea sa evadez dintr-o lumea goala, fara sens.

E atat de frig si totul e rece. O sursa de caldura nu mai exista. Strigam ”Avem nevoie…”. Avem nevoie de caldura, de o raza de soare, de un foc, de o scanteie, de o imbratisare poate. Ce vag! Imaginatia imi joaca feste. Pe fundal muzica amuteste. Parca notele s-au spart. Si uite totul a inghetat! Aceiasi monotonie, aceiasi melodie. Toti merg pe acelasi drum de ceata. Toti au aceiasi fata…aceiasi expresie…aceiasi pozitie. O ceata de oameni inghetata.

Si timpul a incremenit. Frigul l-a napadit. Lacrimi se scurg din ochii unei fete. Ce fata morbida, ce om morbid! Cauta ceea ce noi cautam. Ia-o de mana baiat cu plete! Du-o spre caldura!

Amarnica zi de iarna. Parca dureaza o vesnicie! Pana cand? Oh, te rog raspunde-mi! Dar nu, nu imi vei raspunde…caci timpul nu va trece.

Prinde-ma de mana! Sa alergam impreuna. Stai cu mine si tine-te bine. Sa speram la o para de lumina? In mijlocul multimii ceata e mai groasa si am obosit. Nu putem vedea, ne invadeaza. Acopera-ti fata, nu ii lasa. Te asigur te vor ataca. E atat de rece! Atat de frig. Se sfarseste…vom ramane aici. Speranta mea moare, dar a ta nu va trece. Te rog sa speri si pentru mine.

Zilele trec si devin tot mai rece. Incep sa arat ca si ei. O lacrima pe buzele de gheata. Nu mai pot, nu mai rezist si nici nu te mai vad! Ultimul sarut de la tine, parca neclintit, as fi spus ca e sarutul mortii, dar s-a dovedit a fi cel al sperantei. Acea fata bolnva alearga impreuna cu baiatul cu plete…alergau in lumina. Au venit la mine, m-au ajutat, m-au adus unde trebuie. Am iesit din ceata, dar tu unde esti? Disperata ma gandesc ‘Oare s-a prapadit?’ Ma uit in jurul meu …e lumina, as putea sa te privesc, dar unde esti? Erai acolo sa ma astepti. Intr-o rochie alba de panza te imbratisez. Cum as putea sa iti multumesc? E cald…incep sa ma topesc. Buzele-ti rosii sa ivesc. Ochii mei de sticla se aburesc.

Paseste cu mine incet, incet. Fata aceea ne priveste, iar din spate baiatul cu plete o iubeste.’Am nevoie de tine!’ iti soptesc…Alergam in cerc, printre razele de soare. Deodata ea striga: ‘Ce splendoare!!’

Urcam si coboram…Visam si zburam!

Vad o harta…vedeam o lume. Era in fata mea, atat de apropae. Zgomotul imi asurzea urechile. Cautam continentul pierdut. Eram doar eu si vechea si neagra tabla…

Ochii mei se invarteau in camera. Un foc vine catre mine. Ma sperie, dar ma ocoleste. Ma vrea inapoi, dar nu indrazneste. Alege cu putere harta mea si incepe…o mistuieste. Oh, visul meu fara de sfarsit. Te vreau inapoi…nu pleca! Care este sensul acesor fapte, daca ma parasesti?!

Si asa a fost…A inceput cu o bucata de hartie, desenata de tine intr-un colt. A fost goala, acum e plina. Se gaseau cu sutele, iar eu le-am adunat pe toate. Dar au ars…s-au dus! Si tu ai plecat cu ele. Nu inteleg si poate ca nu voi intelege niciodata. Unde te-ai dus si de ce nu te vei inoarce!?

Pasesc in afara si trec usa de lemn…o ating pentru ultima oara. Incerc sa nu vars lacrimi si totusi o fac, iar prin sticla opaca zaresc o ultima umbra. O ultima privire si numai e . E gata! S-a sfarsit…Trec la realitate…la ceea ce nu imi place. Ies din cladire si e la amurg. Soarele apune invatand si cantand.

Raze, lasa-le sa ma aline. O sa ma intorc de unde am plecat…pe dealul acela inalt. Vise, murmuram si plecam. Inapoi de unde am venit. Si totusi stau o clipa si ma gandesc…poate ar fi mai bine sa zambesc! Si asa, stau pe scarile cerului…

Missing…

Ok…mi-e dor. Am constatat ca mi-e dor!

Mi-e dor de vara …Mi-e dor de zilele cu soare. Mi-e dor de caldura torida. Mi-e dor de plimbarile lungi la ora 22. Mi-e dor de skateparkul de la bunicamea. Mi-e dor de placa aia faina. ( sincer imi place mai mult stilul opus decat skatingul…detalii…detalii!)Mi-e dor sa rad cum radeam vara. Mi-e dor sa plang cum plangeam vara. Mi-e dor de pantalonii galbeni si de tricoul negru. Mi-e dor de muntele din capul meu si de apa inghetata din strandul ala aiurit. Mi-e dor… Mi-e doooor si vreau vara inapoi. ”Andreea hai cu noi pe centru!” sau ”Andreea vi sa ne holbam la X si la Y?!” , iar eu raspundeam cu bucurie ”Mai intrebi!”

God make my life a never ending summer!

(da!…stiu…reclama Nutline :-@ )

Summer I want you back…

Trying and acting!

I tried to forget but you didn’t leave my mind!

I tried to smile but sadness reached me!

I tried to leave all behind but thing retured all the time!

I tried to stop the tears but they seem to be blood!

I tried to belive thiat is just a dream but it’s reality!

I tried to make iy secret but evryone already knows!

I tried to lose my mind but He didn’t let me!

I tried to leae vut they called me back!

I tried to make decisions but they weren’t all right!

I tried to be who I shouldn’t be and know I feel the consequeces!

I tried to be perfect but it’s impossible!

I tried over the years but now I have to act!

Now I forget ,I leave all behind and I stop my tears. I know to belive in drems and I’ll never make it secret. I don’t wanna lose my mind and I will never leave what’s right! And even if I’ll never be perfect I smile all the time!!!

by Dea :)