Puls…

Ai incercat vreodata sa iti auzi inima cum bate? Ai numarat vreodata bataile inimii? I-ai ascultat vreodata ritmul? ‘Dup-lup, dup-lup, dup-lup’! Ai auzit-o cum face atunci cand esti in pat sau cand pleci undeva? Ai auzit-o cum iti vorbeste cand esti face-2-face cu el/ea? Dar ai ascultat-o cand incearca sa te linisteasca? I-ai ascultat bataile cand rasfoiesti amintiri? Dar cand e mangaiata de Cel ce i-a dat viata? Dup-lup, dup-lup, dup-lup…

Un zambet, o lacrima, simte! Dup-lup, dup-lup, dup-lup! Te striga pe nume! E a ta! Invata-i anatomia … si aplic-o. O aluzie, un moment, o atingere si o poti auzi, o poti vizualiza. E acolo inauntrul tau!

Bun! deci chestia asta am scris-o in 24.01.2010. Am parasit-o undeva in drafturile mele. Am gasit-o si am deschis-o. Ma mirat faptul ca i-am gasit potentialul. De aceea am lasat-o acolo in drafts, pt. ca nu ii vedeam potentialul. Cel putin acum as putea sa o inbunatatesc considerabil. Am 14 ani, nu am sa ma complic in ale spune oamenilor ce sa faca cu inima lor. Dar eu stiu sigur ce am facut cu ea. Am predat-o! Si mi-e cel mai bine asa. A fost cea mai buna alegere din viata mea. Sincer acum, inima mea reactioneaza la multe alte chestii inafara celor mentionate mai sus… inainte doar atat putea sa faca, asta era. Dar acum…Doamne cate poate sa faca! Poate sa iubeasca, sa zambeasca, sa planga, sa incurajeze, sa uite, sa iubeasca, sa invete, sa priceapa, sa invete pe altii,  sa alerge, sa se plimbe, sa cante, sa danseze, sa se indragosteasca, sa priveasca, sa creeze, sa picteze, sa se hraneasca, sa bea, sa se imbete de dragoste, sa atinga, sa miroasa, sa guste, sa taca, sa vorbeasca, sa NU se rusineze s.a. Sa fie una… una cu El.

Inima ta…inima ta, ce poate sa faca?

Anunțuri

Jurnalul amutirii

Se credea o mica si inocenta sclipire . O mica si incoenta sclipire a iubirii ei inexistente.

Statea pe podeauna de cupru, rece ca gheata in toiul verii. Citea un caiet de schite. O amintire lasata de vechea ei tandrete. Ce dulce credea ca este. Si Doamne! cata fericire cand traia acele clipe de mizerie. Le citea acele pagini si plangea, se amagea. Credea ca totul o sa fie bine, ca va reveni totul inapoi, credea ca o sa fie la fel. Dar ce schimbare aduce vechiul, ce schimare aduce morbidul? Oh, era prea comod pentru ea, prefera sa moara chiar daca ii era frica de propria-i soarta. Prefera sa se vada chinuita si molipsita, arsa sau prajita! Orice, dar numai nu podeaua rece si zilele de dizgratie.
Dar totusi a lasat sa intre, a lasat sa patunda. A devenit sarea si lumina lumii sau cel putin asa dorea sa fie. O dureau pansamentele si ranile de la ostire. Of, o licarire, o sclipire…si plangea ea tot plangea! Isi astepta salvarea, astepta ce cauta. Visele ei sangerau, compatriotii ei o dispretuiau! Avea nevoie de alinare, de o podea calda, de-o favoare, de un brat pe care sa se lase, de un umar tare. Poate chiar de-o rasuflare blanda si dulce, de-un cuvant intelept in vreme de rascruce. Intr-un cuvant pamantesc si nefolositor, se numea dragoste nemuritoare. „Abba, Abba!” ea striga, „Abba , Abba!” ea canta.
Intr-un ceas destoinic si greu, iata Cel cautat. Of, cel mult visat! Podeaua e aur si caietul dispare, TU dulce SALVARE!

09.06.2010. 19:53

________________________________

Andreea Teban<3.

Thank you for 100 posts. Multumesc pentru 100 de posturi.