1 a.m.

Uneori ma intreb daca mai merita. Daca merita tot efortul, toate noptile nedormite imbracate in parfumul efemer al zilelor de vara. Ma intreb mereu cat timp mai am, si cumva ma lupt cu el si vreau sa castig. Intr-un final raman fara suflare in fata lui, pe genunchi, plangand si cersind doar cateva momente in plus.
Ciudat e faptul ca in plansul si cersitul meu eu uit ca nu voi primi nici un strop in plus fata de ce este deja sortit pentru mine de catre Marele Maresal. Absurd sau nu, eu doresc timp in plus pentru simplul
fapt ca am constanta impresie ca secundele aceastea nu sunt suficiente ca sa indrept situatia si poate cineva are sa mi-o ia inainte. Asa ca fug cat de tare pot eu. Uneori alerg in cerc. Alteori recuperez repede turele pierdute, iar in alte dati imi ia mult sa ma ridic si sa dau praful la o parte dupa ce am cazut. Si desi totul este aruncat in marea uitarii, mai devreme sau mai tarziu, eu gasesc frumos in trecut, in greseli, in deciziile nefavorabile, in relatiile esuate si in cusaturile inimii mele. Sa ma intorc totusi inapoi in timp? Ah, amar de vreme si la ce bun? Stai aici. Cand totul cade in jurul meu si cand lumea mea devine cenusa, voi ramane aici. In prezentul meu, in haosul meu frumos, undeva intre plasmuiri si realitate, in abisul inimii mele… acolo… acolo ma vei gasi.

Anunțuri