Vis amar de toamna…


Un drum. Pe langa copacii fara mare insemnatate pentru unii. Par fiinte atat de plapande, dar se inalta atat de maiestuos cu ramurile lor ce par infinite. Se inalta pe un drum prafuit si fara de rost. Un drum atat singur, desi e strabatut de sute de pasi.

Si totusi cand privesc copacii incep sa imi vorbeasca cu ajutorul vantului. Suieratura peste suieratura, cuvant peste cuvant. Imi creaza o poveste. Povestea iubirii lor. Luna lor amara. Luna lor stralucitoare! Cand noaptea vine o privesc necontenit si striga dupa ea, dar luna lor draga nu le raspunde. Caci ea a fost scrisa Luceafarului. Luceafarul stralucitor, maresalul stelelor! Steaua profunda si cuceritoare!

Si cand ma gandesc cat de bine ii semeni. Romantism fara de sfarsit. Un abis al tainelor. Dar cine este Luna ta? Care iti este amintirea? Cine este muza ta? Un vechi trunchi de copac ce odata a fost falnicul stejar, imi povestese despre cel ce e Lucefarul. Imi rosteste tainic si incet ca e misterios si iubitor,  dar nu e sincer. Ascunde ceva ce doar ce doar Focul stie. O fapta ce si acum o regreta. Adu-ti aminte zilele si noptile pierdute incercand sa ii transpui Lunii tale pe hartie , cu penita de aur acel vis! Acel vis ce te-a zdruncinat si ti-a confirmat…

Si totusi, iar acum, te intreb din nou. Eu, Luna si Luceafarul, copacii care cer iubire si prafuitul drum…Cine este Luna ta?

XOXO Andreea T.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Vis amar de toamna…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s