să fim altcineva

De multe ori încercăm să ne pierdem în noi, să ne scufundăm în noi, să uităm cine suntem și de unde venim. De prea multe ori încercăm să fugim de viața noastră, să fugim de răsăritul oferit cu trudă de acest pământ pentru noi. De prea multe ori vreau să fug de mine. Să fug de ceea ce eu aș putea fi sau de ceea ce aș fi putut fi și nu sunt.

Am vrut de prea multe ori să mă uit în oglindă și să spun un alt nume, să rostesc o altă vârstă, să țip alți amici efemeri din viața mea.  Am vrut să pătrund prin sticla cu relfecții și să am o altă dimensiune la picioarele mele. Am vrut ca umbra mea să ia altă formă, căci mereu e aceeași. Am vrut să urăsc cine sunt și să spun că nu mai vreau să respir acest aer.

Nu am vrut niciodată să regret faptul că am spus că mâinile tale sunt ca un castel, ca un turn de apărare pentru mine. Dar o fac. Îmi pare rău. Nu am vrut niciodată să spun că tu ești oxigenul meu. Dar am spus-o. Și îmi pare rău. Nu am vrut niciodată să spun că ești perfect și că dragostea se îmbină mai bine decât moleculele din apă. Dar am facut-o. Îmi pare și mai rău.

De prea multe ori încerc să plec din acest oraș dulce-amărui. De prea multe ori încerc să ma arunc în mine, să mă redescopăr, să visez din nou la o altă versiune a ceea ce înseamnă pentru mine ”eu”. De prea multe ori încerc să plâng fără sens, sperând că poate mâine voi trezi pe altcineva în locul meu.

Dar e greșit. Și nu te voi lăsa să mă definești.

Untitled