frică

Imagineși să spunem că prin absurd devin tot ceea ce mi-am dorit să fiu. să spunem că se face în așa fel încât eu ajung acolo unde visez să fiu. dar vezi tu, ar trebui să fie perfect, să mă bucur de asta și să fiu în adevăratul sens al cuvântului fericită. însă nu știu dacă voi fi. pentru că împlinirea mea nu stă în acel loc, în acea țară de unde nu curge lapte și miere, în acele mii de kilometrii distanță de casă. nu stă în cele șapte mări ce ne-ar despărți. împlinirea mea nu ar sta nici în faptul că am reușit asta, independent și în pofida tuturor maimuțelor din jurul meu, care se agitau fără nici un rost. nu știu defapt unde ar fi ea, dar știu că ar exista un sentiment adânc de disconfort și rațiunea mea nu ar mai fi rațională. și nu cred că își mai are vreun rost să vorbesc despre inima mea. care inimă – incompletă, disfuncțională, ar putea pulsa viață? prin care anomalie a lumii ar fi aceasta posibilă? căci ar fi imposibil să trăiesc fără parte din ea. 

și să spunem că prin absurd, coliziunea se produce înainte ca eu să devin tot ceea ce mi-am dorit să fiu. marele tragic, răpus chiar din cele mai alese piese de teatru, se întâmplă înaintea ochilor mei, atunci când, fără să realizez, trăiesc în cel mai dulce miros. în cea mai sărată(îmi plac lucrurile sărate), iar apropierea noastră, mâinile tale în ale mele, respirația ta pe umărul meu și sărutul tău ar deveni un vid necunoscut mie. dar mai mult decât toate acestea – să te pierd, pe tine, în esența ta cea mai de preț? nu vreau să mă ridic de pe scaunul de cinema, căci filmul s-a încheiat și urmează o nouă reprezentație. ce amuzant. hilar. vă rog eu, nu. nu faceți asta. căci coșmarul ar primi o nouă definiție în DEX.

frica se transpune în realitatea mea.

Anunțuri

te-am așteptat prea mult să mă salvezi. sau despre dragoste și altruism

„Andreea, în lumea în care trăim noi altruismul nu e niciodată răsplătit cu altruism… cel puțin nu de oameni. Asta e una din cele mai triste concluzii la care am ajuns. Noi ca oameni am decăzut moral așa de mult încât nici măcar nu ne mai luptăm cu egoismul. Ne lăsăm îmbrățișați de el chiar și prin acțiunile noastre de zi cu zi sau țelurile noastre trufașe. Acum, când îți scriu acestea, îmi dau seama de ce (așa cum ai auzit de multe ori) dragostea e vindecarea acestui viciu al nostru. Fiindcă dragostea adevărată și pură nu este egoistă, ci dimpotrivă este opusul total al acestuia. Dragostea reprezintă dedicarea și concentrarea energiei noastre nu asupra noastră sau a scopurilor noastre murdare de cele mai multe ori, ci asupra persoanei pe care o iubești cu adevărat. Tu, tu nu ai făcut nimic greșit.”

~ Un om frumos

switchfoot lyrics - Bing Images

The great escape.

Imagine

I wonder. I sit for hours and hours and hours and I keep wondering so many things. I wonder what do you think about me? What’s your opinion concerning me? It’s still the same as I remember? Or it changed like the weather outside? I would like to be the cold, tracing your body and shaking off your bones. That way I would know…

But in fact, I forgot how our mind is set to suppress our broken feelings and throw them in the sea of forgetfulness. And I put all my trust in her and her skills. Maybe one day I will pass you by on the street and not even recognize you. ‘Cause today, you’re just a stranger, a ghost, a ripped part of my rope, a fallen branch from my tree.  To be honest, stranger means to me that I’ve met you one day, in another life, in another century. Tomorrow you’ll be just another person from this town, from these places around.

But today, you’re just another stranger to me. 

1 a.m.

Uneori ma intreb daca mai merita. Daca merita tot efortul, toate noptile nedormite imbracate in parfumul efemer al zilelor de vara. Ma intreb mereu cat timp mai am, si cumva ma lupt cu el si vreau sa castig. Intr-un final raman fara suflare in fata lui, pe genunchi, plangand si cersind doar cateva momente in plus.
Ciudat e faptul ca in plansul si cersitul meu eu uit ca nu voi primi nici un strop in plus fata de ce este deja sortit pentru mine de catre Marele Maresal. Absurd sau nu, eu doresc timp in plus pentru simplul
fapt ca am constanta impresie ca secundele aceastea nu sunt suficiente ca sa indrept situatia si poate cineva are sa mi-o ia inainte. Asa ca fug cat de tare pot eu. Uneori alerg in cerc. Alteori recuperez repede turele pierdute, iar in alte dati imi ia mult sa ma ridic si sa dau praful la o parte dupa ce am cazut. Si desi totul este aruncat in marea uitarii, mai devreme sau mai tarziu, eu gasesc frumos in trecut, in greseli, in deciziile nefavorabile, in relatiile esuate si in cusaturile inimii mele. Sa ma intorc totusi inapoi in timp? Ah, amar de vreme si la ce bun? Stai aici. Cand totul cade in jurul meu si cand lumea mea devine cenusa, voi ramane aici. In prezentul meu, in haosul meu frumos, undeva intre plasmuiri si realitate, in abisul inimii mele… acolo… acolo ma vei gasi.

The truth by Andreea

Plictisita pentru ca afara ploua m`am decis sa scriu. Am dat frau liber imaginatiei si asa a iesit cantecul pe care eu l`am intitulat The truth. Versurile se refera la Dumnezeu ca singurul Dumnezeu adevarat. Imi dati dreptate nu?;))

:-) The truth – lyrics

99 are falling in my head

Can’t stop thinkin’ of you

I breathe that means i live…

I’m here standing yes i’m searching

Finally I found  the answer!

Bridge: You are more and more and more…you are true!

Ref: You are the truth no one can deny you

People may say all these lies

But hey! they must decide

You are the truth X2


S.2: So yes now I think

How could I belive those lies

So people stop, shut up and belive

(Belive in Him)

I’m here standing , yes, I’m searching

Finally I found the answer!

Bridge: ……………………………

Ref. X2

How could I(How could I)

Belive those stupid lies!X3

Ref.X3

Hope u like it! Puteti comenta aceste versuri lasand un simplu comment!

Andreea T.

618673ojcrct52n6