Ca o salcie aplecata….

Parca de viata daramata…

Un copil pe o banca sta…

Asteptand o presoana care sa ii arate ca ii pasa…

Cineva care sa ii vada lacrima…

Dar toti trec…

Nimeni nu-l priveste….

Toata lumea il dispretuieste…

O frunza pe umar i se aseaza….

Vantul lacrima ii mascheaza…

Aude un glas bland…

De la o floare ce se ridica plapand…

Incercand sa infloreasca…

Ca sa supravietuiasca….

Intr-o lume artificiala…

In care nici o persoana nu este reala…

Toti zambesc…

Dar nimeni nu o face cu placere….

Aceasi viata toti o traiesc…

Toti zambesc…nimeni nu arata durere…

Totul e perfect…

Nimeni nu e special…

Caci acela e real….

El realizeaza ca e special…

Realizeaza ca e real…

Cu zambetul pe buze…

Prin lume tratat ca un clandestin…

Pleaca sa-si gaseasca al sau destin….

By Doodlez :)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s