Strange-ma…

Strânge-mă. Strânge-mă şi nu îmi mai da drumul, căci eşti aici.
Răsuflul meu se diminueaza în nesfârşita ta privire. Mă străpungi cu braţele tale şi nu mă doare. Mă străpungi cu ochii tăi şi nu mă doare. Mă arunci în abisul uitării şi nu mă doare. Căci eşti oriunde sunt eu. Şi dacă casa mea e acolo unde e inima mea, atunci tu eşti casa mea… pentru că inima mea e în mâna ta.
Surâsul anilor ce au trecut mă prinde din urmă. Te oglindeşti în trecutul meu precum soarele se oglindeşte în apa mării. Te oglindeşti în mine ca şi când sunt a ta din totdeauna. Sfâşâie tot ce e rău în mine, spală dorinţele trupeşti, aruncă mizeria la o parte… şi fă-mă o persoană vie. Exact cum eşti tu, precum atingerea ta.
Dă-mi sărutarea vieţii. Sărută buzele mele albăstrii de durerea lumii. Lasă-mă să închid ochii şi să te simt la fel ca prima oară. Aruncă-mi în minte cuvintele tale şi în braţele mele aruncă lacrima ta vindecătoare.
Pune-ţi mantia ta de Împarat deasupra umerilor mei slăbiţi şi fă-mă prinţesa ta. Numai a ta. Doar a ta. Să mă oglindesc în ochii tăi de Rege e tot ce îmi doresc. Căci în cel mai searbăd loc eu sunt ca o ploaie ce aduce bucurie datorita ţie.  Strânge-mă şi nu îmi mai da drumul, căci eşti aici. Strânge-mă.