scurtă poveste despre cea mai bună prietenă a mea.


Ce o face să fie deosebită în viața mea? Prin ce minune i-am acordat acest loc special în inimă? Din ce cauză nu aș lăsa-o să plece nicăieri fără să mă cheme cu ea?
Pentru că mă îmbracă în sentimente și mă adună în pachete de fericire. Ea mă alină și mă dezbină. Mă aruncă în tainele cunoașterii și distruge sentimente în mine. Aprinde sentimente. Desparte oameni și îi pune din nou înapoi. Ea e singura care a înnodat în viața mea șireturi peste șireturi și mi-a dăruit cei mai frumoși pantofi. Are un păr frumos și brunet și e plină ochi de virgule și cozi. Mă înnebunește când se lasă noaptea. Pentru că nu mă lasă niciodată singură. Ea știe când ochii-mi varsă lacrimi și nu mi-a dat niciodată drumul la mână. Mi-am oprit lumea pentru ea și am dat drumul celor mai puternice simțiri. Mi-a arătat care-mi sunt limitele și m-a învățat să iubesc sunetul. Și viteza lui. Și niciodată, dar niciodată nu m-a tratat cu indiferență sau aroganță.
Mereu lângă mine și ochii mei însângerați. Mereu aproape de durerea mea. De fericirea mea. De tot ce sunt eu. Mă știe cel mai bine. Ea e cartea mea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s