toți avem momente d-astea, nu?


Păi și ce dacă nimic nu merge cum trebuie? Nu așa trebuie să fie? Așa știu eu că merg lucrurile. Ca în zilele alea când parcă uiți să scrii… Pur și simplu încerci să faci literele pe hârtie și ele nu ies așa cum trebuie, de parcă altcineva ar scrie prin tine și degetele tale sunt cuprinse de o reverie. Parcă e acel „tu” însingurat și plin de războaie. E cel din tine care vrea să iasă. Poate sunt proprii tăi demoni, dar ce vorbesc? Nu există așa ceva. Ești doar tu, care te lupți cu tine însuți. Cu tot ce ai lăsat în urmă. Cu fericirea ta, cu tristețea ta. Cu toate lucrurile acelea pline de amărăciune și ură. Sunt doar eu luptându-mă cu ceea ce e undeva, departe în spatele meu. Și îmi e teamă. Căci sunt singură. Serios că sunt. Lupta asta se dă între mine și ei. Și nu e nimeni să-ți țină spatele. Nimeni. Pentru că unele lucruri trebuie să le faci singur. Treburile murdare trebuie rezolvate pe cont propriu. Era zicala aia cândva… „Nu ne spălăm problemele în public”. Dar atunci cum? Căci vezi tu, prietene, acest public sunt chiar cei cu care mă lupt. Ei sunt vinovații. Din pricina lor s-a vărsat sânge nevinovat. Iar sângele lor murdar trebuie spălat într-un sânge pe care eu nu îl am. Mi-ar plăcea să-l am eu, dar nu sunt în posesia lui. cropped-tumblr_max8jup43y1qzh7tdo1_500_large.jpg

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s