Ah, ametitoare, melancolica zi ploaioasa in acest salon de spital. Dupa ce am fost in sectia de reanimare, iata ca am fost mutat intr-un nou salon. Singur… Doctorii mi-au spus ca maine voi suferi din nefericire o noua operatie. Mama si-a dat deja acordul. Asta va insemna ca daca sunt in viata, voi ajunge din nou la reanimare. Se pare ca am o plaga la plamani… Mami mi-a adus din nou supa, compot si placinta. Pe tata nu l-am vazut de loc. Ma gandesc ca e prea cufundat in berea lui blestemata decat sa vina sa-si vada fiul. Nu a fost niciodata prezent la evenimentele importante din viata mea; de ce ar fi acum?!
Mi-e greu sa stau fara ea… Sincer, cred ca m-am indragostit… Si am atatea pe cap! Dar, vai!, e minunata! Cand am plecat din salon, i-am spus ca tin un jurnal zilele astea si ca maine sa scrie ea in el. Urmeaza sa i-l dau dupa ce termin aici de scris. Nu ma intereseaza daca vede, macar nu va trebui sa ii spun in fata ce simt pentru ea. A fost de acord sa imi lase o insemnare de cate ori e nevoie si, nu m-am mirat cand am vazut-o plina de entuziasm sa scrie. Sunt curios ce vor asterne mainile ei pline de „gheata” primaverii… Sunt curios ce mintea ei sclipitoare va intocmi…
Azi, la despartire, buzele ei visinii, mi-au atins obrazul tanar si palid de la atatea medicamente intravenoase. Mi-as fi dorit o oglinda pentru ca sigur m-am facut rosu ca racul(adica am prins culoare pentru prima oara de cand sunt aici!), desi nu imi sta in fire.
„Si-am sa-ti soptesc ce stelele mi-au spus aseara despre tine…” -Mihaela
Andreea Teban xx
