Reanimare…sau ziua 1


Statea intinsa pe pat cu castile in urechi(nu stiu sigur, dar cred ca are un mp4 rosu), mai mult cufundatata in cartea ce o citea si rafalele de emotii ce o cuprindeau decat muzica probabil „haotica”, cum ar numi-o unii…

-Ce asculti, daca nu te deranjez?

-Unde? Ah, scuze. Kings of Leon…

-Frumos…

La fiecare pagina ce o dadea o lacrima se rostogolea pe obrazul ei de culoarea portelanului galbui. Parca se recunostea in personaj sau poate doar…o impresiona cartea. Parea acel tip de persoana care tinea in ea sentimente, emotii, trairi si apoi le dadea drumul cand citea. Sau cand nu era nimeni imprejur…

Atat incercam sa ma feresc sa nu ma vada ca o privesc, ca ma furisam, prefacandu-ma ca fac altceva, dar inevitabilul s-a produs si mi-a spus-o.

-Stiu ca ma privesti.

-Ah, eu doar…(incercam sa ma scot frumos, dar a intervenit prea repede)

-Hei, e ok…eu, eu nu stiu cum sa iti zic anumite lucruri asa ca ma multumesc cu privirea ta…

Si asa am cunoscut-o. In patul de spital, la sectia de reanimare. Dar se pare ca in acea zi inima mea a fost reanimata, nu trupul meu slabit. Bine, am sa iti spun si faptul ca am iesit din operatie. Sunt doar un fugar, un om al vitezei, dar caracterul meu si firea mea melancolica of! nu ma carterizeaza agitatia, asa ca numai vreau altceva…

Si…

Andreea Teban xx

Anunțuri

Un gând despre &8222;Reanimare…sau ziua 1&8221;

  1. Pingback: Reanimare…sau ziua 1 - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s