Ziua II


…bineinteles ca m-am trezit. De altfel ce altceva puteam sa fac?! Doar sa zac moarta in ceea ce numeam eu „adormire vesnica”. Greu de crezut ca as fi fost in acea staza deoarece mi-am zarit din nou mainlile ridate si zdrobite de timp. Asta insemna ca, spre nefericirea mea, aveam 61 de ani(din nou?). Imi amintesc totul. Max in pat, Alesia la fel si deodata am zarit caietul, dar pentru ca era doar o presupunere nu vreau sa ii dau prea mare importanta in dimineata aceasta. Vreau sa ma bucur astazi de zorii zilei.

Asadar, m-am sculat de pe canapeaua aceea care candva era murdara toata de „nachos” si m-am dus pana in baia mea decorata stil anii 2010. Acum o vedeam foarte invechita. Inca mai aveam simtul modei. Nu puteam sa nu fiu in trend nici la 61 de ani, dar bineinteles ca ma imbracam ca o batranica la moda. Alesia era mandra de mine. Se vedea ca sunt cea mai buna prietena a ei. Incearca sa ma copieze la gesturi si sa fie la fel de „inteleapta” ca mama ei. Imi cere sfatul mereu, draga de ea, iar eu…eu raman muta la intamplarile si cererile care imi sunt adresate incat de atatea ori nu fac decat sa inventez sfaturi care pot fi de mare ajutor. Cel putin asa imi spune ea. Nu stiu daca ma minte sau nu, dar mie nu imi pasa. Deci, ma spal pe dinti, adica pe proteza mea, pe fata si ma uit in oglinda aburita de apa fierbinte lasata sa curga in vana. O sterg cu maneca si cu scarba ma privesc. Nici macar nu stiu de ce imi era scarba de chipul unei femei ofilite de vreme. Un trandafir ofilit in vaza…de parca nu am mai vazut asa ceva niciodata. Oricum in capul meu nu era decat asa zisul vis de azi-noapte. Doamne! Mai vreau sa vad odata chipul acela fara riduri. Chipul acela gingas. Urmele acelea de buze pe gatul meu suav sau chiar urmele de dinti lasate de Alesia pe mainile mele acum zbarcite. Sau culoarea aia intensa de brun ciocolatiu de pe parul meu. Vreau sa vad parul meu cel lung pana in solduri, cu care ma jucam cand stateam afara primavara, pe banca din parculetul gradinii noastre si nu albul de zapada si coditele impletite care doresc sa nu fie remarcate. Ies din baie spre disperarea Alesiei, caci statusem in baie mai bine de o ora si biata fata, se speriase. Asa a trecut mereu timpul pe langa mine! Era ca o autostrada din aceea mare din Austria, cum am vazut cand eram mica. Imi placea sa vad sutele de masini trecand cu viteza pe langa mine. Asa trecea si timpul. Fiecare masina era cate o secunda si nu remarcai cand au trecut. Doar te uitai in urma ta si zareai cate una ruland atat de repede ca nu le puteai zari bine.

Am coborat jos in bucatarie. Am scos 3 oua din frigider, laptele, cascavalul si 2 rosii. Am pregatit totul pe un platou si am asteptat-o pe fiica mea sa revina jos in bucataraie, sa putem sa mancam. Ne-am asezat la masa rotunda una langa alta si am spus o rugaciunea in care am spus „Doamne, lumnineaza-ne ziua!” Speram din tot sufletul ca acest lucru sa se intample. Sa mi se lumineze ziua. Sa vad adevarul sau ceva asemanator. Dupa micul dejun, Alesia pleca la munca si din nou am ramas singura pentru cel putin 7 ore. Abatuta, am sunat-o pe Melissa si am sperat ca va veni la mine. Din nefericire temerile mi s-au adeverit si ea nu a putut veni, dar se pare ca astazi nu a avut chef de taifas pentru ca era prea obosita pentru vizite. Am aprins televizorul ca sa vizionez un film, dar in loc de un film bun nu am gasit decat o multime de stiri despre dezastre mondiale. Dezastre modiale?! Fleacuri … Si totusi am urcat in dormitor,  mi-am luat pastilele si m-am pus sa dorm. Speram sa u mai visez din nou, si asa a si fost. Nu am visat nimic. Am avut un somn linistit si adanc. M-am trezit de soneria telefonului. La ora 15, Melissa a avut in sfarsit o drinta de a vorbi cu mine. A venit „hodoronc tronc” la mine cu boneta ei cea roz, foarte hazile de altfel, cu un baston prea incovaiat si mare si purta o rochie daruita de mine anul trecut si un pulover galben peste. Melissa nu era prea urata. Cel putin mi se parea mult mai atragatoare decat mine. Oricum sotul ei nu murise, deci nu era vaduva! Se ingrijia mult, isi dadea cu tot feul de creme, mereu o vedeai fardata si rujata, dar cred ca asta a fost principalul motiv pentru care fata i s-a zbarcit in ultimul hal. De aceea nu am folosit cosmetice prea multe cand eram tanara. Totusi oricum ar fi aratat, Melissa imi era foarte apropiata, chiar o iubeam. Ma asculta mereu desi nu prea avea cum sa inteleaga ceea ce gandesc.

-Deci draguto(ma numea mereu „draguto”), cum a fost ziua ta pana acum?

-Groaznica si fara sens!

-Pai cum? Deobicei imi raspunzi sec : „Foarte buna”. Ce s-a intamplat. Oricum, draguto, sunt mirata de raspunsul tau!

-Uite asa! Dupa ce ca azi noapte am avut un vis ciudat, mai imi si amintesc oglinzile cat sunt de batrana! Parca toata lumea e mereu impotriva mea!

-Iar gandesti negativ, imi raspuns frustrata, nu stii ca nu e bine? De cate ori vrei sa iti spun ca atragi asupra ta doar lucruri negative? Asa vrei sa traiesti tot restul vietii tale?!

-Care rest? Am bolborosit foarte pesimista.

-Ei cum care rest! Restul ala de viata. Ce? Sa nu imi spui ca maine (Doamne fereste!) te sinucizi sau mori „din intamplare” ! Doar nu o poti lasa pe Alesia si pe mine singura! Ce ne-am face fara tine? Doar stii ca te iubim si de altfel nu ai putea sa mori asa…fara un „La revedere” sau ceva, nu?

-Pai cred ca as putea…

-Nu te lasa inima, imi taie vorba, si tu stii ca nu te lasa inima si nici Biblia. Totusi avea dreptate. Nu le puteam lasa. Usa se deschise si Alesia intra. Spre mirarea amandurora venise mai devreme. Dupa multe maguliri adresate de Melissa, fiica mea intrveni:

-Si…despre ce vorbeati?

-Ah lucruri obisnuite de „babute” ca noi!

-Nu! am spus eu, nu erau lucruri obisnuite. Erau lucruri de viata si de moarte.

-Si ce ar putea fi atat de important, mama?

-Vei intelege cand vei fi de varsta mea ..

Destul de crispata Alesia pleca sus si dupa 30 de minute pleca odata cu Melissa in oras. La petrecerile ei…

Ora 19:24, iar eu inca stau in bucatarie si pregatesc supa. O supa „ca la mama acasa” nu? Asteptand sa se fiarba puiul iarasi pic pe ganduri si imi amintesc din nou de vis. Deodata imi sare in gand caietul si stiam ca acum mi se va adeveri totul. Si oricum daca totul ar fi fost adevarat, nu a-si fi fost eu somnanbula? Deoarece mai era ceva timp pana cand puiul era gata fiert, am urcat repede sus si am cautat acel caiet. L-am gasite exact cum l-am lasat azi noapte si l-am deschis la mijloc unde, am scris acele cuvinte. Intr-adevar le-am gasit! Erau acolo scrise de mana mea. Deci totul parea sa fie adevarat. Visul, Max, Alesia, eu…totul. Am coborat jos si am terminat supa de pui. Am lasat-o pe aragaz si si mi-am luat pastilele, toate cele 20. Apoi am scos de sub canapea plapuma, o perina si pijamalele…le-am pus pe mine si am deschis televizorul.

Bineinteles ca doar dezastre mondiale am gasit si o alta zi s-a incheiat. Alesia a ajuns in jur de ora 22, iar eu am adormit la aprox. 10 minute dupa…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s