Noaptea I


…m-am trezit. Sunt in patul meu cel vechi…patul meu matrimoial, cu asternuturile cele albastre cu o pata de culoare rosie. Si perina mea favorita…vechea mea perina pe care Maxim o imbratisa atunci cand plecam la munca dimineata tarziu. Ce caut aici!? Nici nu mai am lucrurile astea de foarte lunga vreme. Foindu-ma, ma intorc si langa mine apare fantoma lui…Speriata tresar si se trezeste si el. Ma uit la Maxim in gol si nu spune nimic. Dupa ceva vreme imi rosteste ”Ai avut un cosmar, culca-te la loc…” Raman in sezut si ma uit in jurul meu. Nu e o harababura de vis ca deobicei! Incerc sa ii ating „fantoma” cu degetul meu aratator. Era carne si oase! Atunci am spus cu voce tare : „Dar e imposibil, el a murit!” S-a trezit din nou.

-Cine a murit, draga mea? mi-a raspuns adormit si umit. Nu am stiut ce sa ii raspund. Eram absolut confuza. Nu stiam ce se intampla. Nu am stiut daca cei 61 de ani au fost reali sau a fost doar un vis sau ca ceea ce simt acum e adevaratul vis! Pentru ca trebuia sa ii raspund, in nedumeriarea mea i-am spus ca el. S-a uitat cu o privire adanca la mine si l-am intrebat ce varsta are.

-Cum adica e varsta am?! Chane ar trebui sa stii ce varsta am….34 de ani draga mea! Cred ca a fost un vis fosrte groaznic daca ma intreb cati ani am.

-Da, am raspuns, am avut un vis urat…un cosmar. Se facea ca tu ai murit de pneumonie si ca eu aveam 61 de ani si ca am dus o viata nefericita dupa moartea ta…singura si parasita…si…si Alesia avea 20 de ani…si …si …ah da! Aveam baston si vroiam alta viata si eram atat de suparataaaaa….si aveam depresie parca…si…siiii…

-Gata, gata, linisteste-te! A fost doar un cosmar. Si m-a luat in brate, m-a imbratisat si ne-am culcat inapoi, dar nu puteam sa adorm. Imi amintesc ca era ora 4 dimineata. Nelinistea ma bantuia mai tare decat gandul ca as fi putut sa adorm alaturi de vreun spirit malefic sau ceva de genul. Pentru un moment am avut senzatia de siguranta stiind ca el e in viata, dar brusc mi-am revenit. Nu putea fi adevarat si imi repetam incontinuu acest lucru in mintea mea blocata pe moment.

M-am ridicat din pat si ma plimbam prin casa. Intai am mers in camera Alesiei. Eram fascinata. Arata exact ca atunci cand avea 5 anisori. Insemna ca daca ea avea 5 ani si Maxim 34…eu eram cu 30 de ani mai tanara. Am fugit in fata oglinzii mele argintii din camera de langa, luminata slab de felinarul din fata casei. Era camera mea favorita. Era rustica cu o biblioteca imensa cu sute si sute de volume imbracate in piele si aurite pe margine. Acolo era biroul lui Max. Un birou din lemn negru foarte vechi, pe care, dupa moartea lui l-am vandut unui vaznator ambulant de antichitati pe un pret foarte bun. M-am privit in acea oglinda fermecata, si mi-am vazut din nou fata fara riduri, si am simtit cum fiorii ma inveleau intr-o plapuma groasa de tacare adanca. Negam faptul ca asa am aratat candva. Dupa niste minute incordate am plecat din nou in dormitor. Ma uitam la sotul meu cum dormea „Trebuie sa fie un vis foarte ciudat!” imi tot spuneam, dar ratiunea mea era mai treaza ca niciodata! Daca se uita cineva in ochii mei putea vedea foarte limpede tulburarea si nelinistea. M-am asezat pe scaunul brun de langa masa si uitandu-ma pierduta zaresc un caiet foarte cunoscut, un caiet albastru cu o panglica de matase aurie.

Desfac cu grija si incep sa rasfoiesc paginile. La jumatatea caietului raman de piatra cu fata inmarmurita de spaima si scap caietul cu un zgomot puternic. Spre fericirea mea ei dormeu prea dulce pentru a fi treziti de un caiet. Ochii mei „imaginari” citeau ceea cea am scris innainte de culcare. Am sau avusem candva 61 de an! Sotul meu murise si nu murise! Ingrozita am inceput sa scriu spre speranta ca daca va voi mai terzi vreodata, voi gasi ce am scris. 10 minute mi-a luat sa scriu 4 cuvinte fara prea mult inteles. „61 ani, Max e mort? Chane” Nu stiam foarte bine ce inseamna. Probabil ca era singurele lucruri care erau atunci in mintea mea. Am fugit apoi in sufrageria mea rosie ca un trandafir, cu perdelele galbene si canapeaua murdara de „nachos”.

Parca cineva mi-ar fi injectat un sedativ…Sedativ?! Am adormit si din nou…

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Noaptea I&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s