Amortire…


Racoarea trece prin fereastra intre-deschisa

Simt ca ma cuprinde si imi aduce o narcisa.

Imi aminteste de zilele in care,

Cu drag iti cantam printre petale…

Cadeam in abisul amintiriilor,

Si ne jucam cu visele paladinilor!

Zambeam si radeam cand te vedeam

Acum plang si tac cand te vad pe geam.

Un perete de sticla ne desparte…

Un cantec de dragoste ne va fi aproape.

Si rasaritul imi trimite amarnice mesaje

De dorul nostru, multe, vechi si dulci miraje.

Si plang si eu cu luna cea alba,

Cauta si nu te gaseste, oh, floare dalba!

Arunca-ti armura in folosul iubirii,

Simte si prinde caldura mistuirii.

Si norii se-aduna formand impreuna

Fotografia ce ma facea sa zambesc intotdeauna…

Ramai cu bine dulce melancolie,

Oh, tu, amarnica iubire!!!

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Amortire…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s