Anotimpuri…


Cerul e senin. Aerul e rece.

Briza imi trece printre plete.

O zi de toamna ca multe altele…

Aceiasi monotonie, aceiasi melodie…

Si totusi unde au plecat zilele de vara?

Unde au plecat zilele cu soare?…

Alerg spre un apus neincetat,

Sperand ca el va reveni…

Acest drum greu de urmat…

Duce nicaieri!

Si din urma vine cu putere,

Anotimpul rece….

Fiecare zor de zi aduce inimii

Fiori si fulgi mari argintii…

Dar pana cand totul va incremeni,

sub valul alb de stele,

Vor fi noptile ce amutesc pe zi ce trece

Astept in tacere covorul colorat in culori calde si aprinse,

care te poarta parca in vise!

Acelasi drum abatut in fiecare zi…

O ce dor imi va fi!

De zilele in care stateam intr-un balcon

Si scriam povesti de iubire cu o vesnica amintire.

A ta dulce amintire in razele apusului de soare

privindu-ma cu uimire,

iar eu dandu-ti iubire.

Dar asta e o alta poveste a zileleor calde de vara,

cand totul imi parea mult mai rosu

Iar acum incet, incet se transforma

In albastru!

O dulce iubire de suflet inocent.

Cauta si gasesste…

Ceea ce nu doreste…

Si uite cum astept iarna…

nevrand sa treaca toamna!

Iarna cand nimeni nu va spune nimic,

si doar pasii prin zapada se vor auzi,

iar fulgii in cer vor sclipi…

Dar pana cand ea va reveni…

Cerul e senin si aerul e rece.

Uite cum briza imi trece printre plete!

Si zambesc, zambesc, zambesc..!

Pana cerul se va-ntuneca

Si lumea va tacea!

Anunțuri

Un gând despre &8222;Anotimpuri…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s