Nu pot sa imi aduc aminte prea bine cand am scris ultima oara. Ultimele tentative de a ma atinge de un pix si o hartie au esuat dramatic de fiecare data. Pur si simplu nu puteam sa dau drumul cuvintelor, sa zboare ca intotdeauna. Probabil ca stresul meu si incapabilitatea mea de a face liniste in mintea mea m-au cam prabusit undeva jos. Am asteptat atat de mult sa intru din nou pe blog, sa scriu ceva.
Au trecut 3 luni. Acum, mi se pare ca timpul trece mai repede ca deobicei. Imi e dor din nou de vara, desi e vara. Si parca nu are nici un sens desi e luna iulie. Ce imi rezerva viitorul nu stiu. Dar eu sunt pregatita sa-l infrunt si sa iau tot ce imi ofera pentru ca totul e pentru mine. Undeva inauntrul meu zambesc si imi spun ca va fi bine. Si asa va fi. Si printre multe alte activitati zilnice sa se strecoare si un strop de liniste. Printre iesirile in oras si invatatul la chitara, printre emotiile cu care astept sa vad scris pe un afisa “Admis” si printre amagirile si bucuriile vietii mele de tanara sa gasesc un strop de liniste.
~
